Ce este timpul sau poate întrebarea mai potrivită ar fi , cum îl percepem noi că ar fi?
Cu siguranță că în ziua de azi , timpul este înțeles ca fiind linear , cu trecut , prezent și viitor, toate interconectate însă foarte bine delimitate ; totuși câți dintre noi retrăim un moment ce ne-a impactat în urmă cu ani buni , ca fiind la fel de viu și de actualitate, acum ? Poate că imaginile și ceea ce s-a spus , au rămas fără contur , însă ceea ce resimțim somatic și emoțional , este declanșat de momente trăite în prezentul pe care îl experimentăm, urmărind aproape întotdeauna același tipar.
Timpul este de fapt circular, și funcționează ca tot ceea ce cunoaștem în Universul acesta, după anumite legi și paradigme. Astfel, așa cum natura moare și renaște cu fiecare nou ciclu anual, în mod similar curge și lumea noastră interioară și exterioară.
Strămoșii noștri , erau conștienți de aceasta, și tocmai de aceea ei trăiau în acord cu ritmurile naturii, având o serie de practici rituale, bine stabilite care erau menite să marcheze și să alchemizeze trăirile și experiențele atât la nivel individual cât și colectiv.
Timpul acesta circular, era conținut în calendarul popular al străbunilor noștri, care, după cum spuneau ei “… este rânduiala vremii, să știi când să faci un lucru ; Calendarul este o împărțeală a timpului, el vine de ne rostuiește timpul , că nici ceasu nici ziua nu seamănă între ele, e un ceas bun și e un ceas rău, e zi bună și e zi sacă.” (Bernea 1997, p 194-196 din prefața Calendarului Poporului Român).
În acest sens, calendarul străbunilor era un spațiu în limitele căruia, filozofia lor de viață era subordonată principiilor magiei populare , “cea care, în cazul cunoașterii legilor ei, a cadrelor de manifestare a acțiunilor specifice, putea garanta oamenilor acel acces la putere, căci prin intermediul magiei calendarului popular, omul putea fi, în plan mic, un demiurg, un stăpân al unei părți importante a destinului său. Recoltele bune puteau fi anticipate, asigurate, sporul animalelor, al păsărilor, al albinelor putea fi păstrat sau augmentat dacă erau speculate momentele faste, despre care calendarul oferea indicații suficiente; starea fizică și psihică a omului însuși depindea de respectarea unor interdicții sau de dobândirea, în zilele aferente, a instrumentarului terapeutic, apotropaic, propițiator” (A. Olteanu, Calendarele Poporulul Roman, p7)
Însă dincolo de calendarul popular, avem teorii care demonstrează existența unui calendar Solar, al strămoșilor noștri Geto-Daci, regăsit în ansamblul de sanctuare de la Sarmisegetuza.
Poate unul dintre cele mai cunoscute astfel de sanctuare este cel de la Sarmisegetuza Regia, capitala regatului lui Decebal, unde, în zona Sacră a Sanctuarului Mare Circular , se poate distinge o “ Structura compusă din trei elemente concentrice: un dublu cerc perimetral, un cerc median și o elipsă centrală. Cercul dublu este alcătuit din piese de andezit: cel exterior are 104 blocuri de piatră, iar cel interior are 30 de grupuri a câte 6 +1 elemente, dintre care 6 sunt stâlpi verticali, iar al șaptelea este un bloc așezat orizontal, deci în total 210 elemente. Cercul median era alcătuit din stâlpi de lemn, care au putrezit între timp, dar ale căror urme au fost detectate de arheologi în pământ. “ http://dacica.ro/aurora/templul-mare-circular-sarmizegetusa-regia/
Conform cercetătorilor , acest calendar (în care este inclus Marele Sanctuar Circular, Sanctuarul Circular mai mic, și cele rectangulare), ar avea , în urma calculelor, o exactitate surprinzătoare cu numărul de zile aproximativ pe care îl are anul tropic determinat, de oamenii de știință (365,24222).
Pentru formulele de calcul exacte, am pus în Bibliografie , trimiteri la linkuri și cărți care explică în amănunt această teorie.
Marele Sanctuar Circular de la Sarmisegetuza, spunea Emil Poenaru, “nu este doar tiparul unui calendar, ci el încorporează multiple semnificații despre scurgerea timpului, despre unitatea macrocosmosului și microcosmosului, despre esența petrecerii noastre prin lume.”
El ar încoda cunoștințe de astronomie, geometrie, trigonometrie și medicină, geții fiind numiți de istoricii acelor vremuri, cei mai înțelepți dintre toți barbarii.
Această perspectivă găsește justificare în opera Getica, a lui Iordanes, care deși controversată, aduce informații valoroase despre viața strămoșilor noștri.
El povestește cum Buresbista , a luat lângă el pe Deceneu, Mare preot, filosof și astronom, predecesor al lui Zamolxis .
“ Predându-le etica, el le-a domolit obiceiurile barbare, învățându-i fizica, i-a făcut să trăiască în chip firesc , după legi proprii pe care până acum le numesc belagine…arătându-le importanța practicii i-a îndemnat să trăiască săvârșind cele mai bune fapte , iar în domeniul teoretic i-a făcut să cunoască cele 12 semne ale zodiacului și contemplând mersul planetelor, să știe cum și care sunt fazele în creștere și descreștere ale Lunii , cu cât depășește globul de foc al Soarelui dimensiunea Pământului , cu ce nume sau semne , urcă sau coboară pe cer , din răsărit până-n apus cele 346 de stele.” (Getica de Iordanes, Ed. Uranus, p229)
Desigur că Templul Solar ar fi fost și locul în care Marii Preoți ai acelor vremuri ar fi oficiat ritualuri cultice (altarul fiind porțiunea semicirculară din centru).
Vasile Pârvan credea pe de altă parte, că Marele Sanctuar Circular de la Sarmisegetuza , este un monument funerar.
Oricare ar fi adevărul, un lucru este cert și anume acela că Sanctuarul de la Sarmisegetuza este un loc cu o încărcătură aparte și un Testament al străbunilor, ce a depășit barierele timpului, lăsat moștenire nouă și generațiilor ce ne succeed.
Strămoșii noștri își trăiau zilele în ritmurile pământului și ale cerului, știau intuitiv de cauză și efect și erau conștienți de puterea imensă pe care o deține viața trăită circular, cu suișuri și coborâșuri; cu nori și soare, cu moarte și renaștere.
Dacă vă doriți și voi să pătrundeți pe cât se poate în acest univers, vă recomand pentru început Calendarul Țăranului Român al lui Ion Ghinoiu, Sărbătorile la Români vol 1,2,3 de Simeon Florea Marian, Sărbătorile la Români de Tudor Pamfile și Calendarele Poporulul Român de Antoaneta Olteanu (care este o sinteză a celor de mai sus dar conține și Sărbătorile Creștine) .
Pentru a urmări timpul circular, eu am folosit în anul ce aproape s-a scurs, calendarul de la Kosmokalindar. Mi s-a părut cea mai ușoară metodă de a avea o vedere de ansamblu asupra tuturor sărbătorilor Calendarului străvechi, având în același timp acces la fazele lunii, la Echinocții și Solstiții.
De altfel, pentru cei interesați, modelul pentru 2023, este deja disponibil pe
iar dacă folosiți codul CALENDAR23, puteți avea parte de o reducere de 10% .
Cunoașterea Calendarului Popular reprezintă poate cea mai accesibilă formă de a ne reconecta la strămoși, la bunici, la Mama Pământ și la noi înșine.
Multe din riturile și obiceiurile de acolo, poate nu își mai găsesc aplicabilitatea în lumea noastră atât de modernizată, însă cred că aduc în vedere o perspectivă diferită asupra naturii și îndeosebi înțelepciunea ancestrală care străbate orice noțiune de timp și spațiu.
Părerea mea este că obiceiurile supraviețuiesc dacă evoluează în același timp cu vremurile și mai ales dacă rostul lor în această lume este pe deplin înțeles.
Bibliografie și resurse:
Olteanu, Antoaneta – Calendarele Poporulul Roman (Ed. Paideia)
https://www.academia.edu/5067420/Calendarul_dacic
http://dacica.ro/aurora/templul-mare-circular-sarmizegetusa-regia/
https://www.youtube.com/watch?v=VDEQtK5echo
https://romaniaimaginideierisiazi.wordpress.com/2021/02/14/getii-sau-gotii-au-fost-una-si-aceeasi-natiune-de-gabriel-gheorghe/
https://www.academia.edu/24595150/Calendar_geto_dacic_edi%C5%A3ia_a_IV_a
Pietrele Dacilor Vorbesc Paul MacKendrick
Pietrele Dacilor Socotesc David Reu
Dacia Esoterica Prof Dr Vicu Merlan
Calendarul de la Sarmisegetuza Regia Autor(i): Serban Bobancu, Cornel Samoila, Emil Poenaru
De Rituri și Plante 